Skip navigation


A venit si ultima deplasare in liga II-a din acest an: pe la Alba Iulia…

Vreo 11 baieti si 3 fete ne-am intalnit in gara Hunedoarei de dimineata, cand melcii puturosi inca mai pasteau pe iarba lubrifiata cu roua. Entuziasmati de ultima deplasare, dar nu si de locul pe care il ocupam, pornim incet dar sigur spre tren, insa spre dezamagirea noastra avea restrictie – motiv oficial, dar neoficial i-a sarit lantul. Asa ca luam un microbuz alb, care surprinzator nu avea lipit nici un afis cu Votati-ma!, Iubiti-ma!, sau Vand garsoniera…

In simeria mergem sa vizitam stadionul unde vom juca la anul. Ne ia cu ameteli cand ne gandim pe unde vom mai calatori sezonul ce urmeaza asa ca mergem sa-i dam cu ceva “lichide” ca ne trebuie hidratare.

Doar vagonul stie…

Nasu, cam tinerel, il cheama pe Ice in vagonul celalalt (un pic suspect, pentru ca in ziua respectiva, undeva printr-un colt al tarii, the gay people spurcau tara cu parada lor), sper ca vagonul nu a avut de suferit de pe urma asta… Nu stiu ce i-a promis, ce i-a facut. Poate au colorat, s-au delectat cu un rebus, au facut un pogo sau au jucat ascunsa …… dar a iesit bine. Radem glumim si ca de obicei o mai “comite” cate unul altul.

Alba Iulia

Defilam prin cetatea Albei facand ca zidurile, ce au fost martori al atator evenimente istorice, sa sopteasca in ecou cantece despre un nume de asemenea istoric: CORVINUL.

La meci …o minge, 22 de jucatori. Un dute-vino, cauta mingea( poate s-a ascuns pe sub podea), sotron…fiecare ce putea. Prima repriza se incheie cu un nesperat 0 – 0. Ne si gandeam ca face vreun jucator vreo surpriza si impinge sfera aia in ate. Totusi in repriza secunda se repara lucrurile si luam un gol … doua … trei , ca doar la noi in vestiar este la moda. Probabil sunt si jucatori afectati de curentul emo si le place sa fie tristi, de aceea se lasa in fata adversarului.

Fotescu ne surprinde si marcheaza si el. Ciudat, dar jucatorii s-au felicitat la gol, nu inteleg de ce dar … hai sa fie de la noi: BRAVO BAIETI! …Spre final vine si golul 4, dar ce mai conteaza?

Spre casa…

Plecam de la meci cantand. Pe tren dam de un nas glumet, si el corvinist …” pacat ca a picat corvinul ” … „si noi odata mergeam la ei la meciuri”.Aproape de Simeria ne apucam de balet. Ni se alatura si insul mentionat mai sus, un balerin innascut, ce ne arata niste miscari gratioase. Ni se pareau putin cunoscute, caci, ce-i drept, semanau cu ce faceau ai nostri pe teren.

S-a mai terminat un sezon, in care chiar daca echipa noastra a avut un parcurs de rasul lumii, noi ne-am zbatut pentru orasul nostru, pentru culori, pentru numele CORVINUL. Ne vor lipsi toate aceste deplasari pentru ca si fotbalul are o vacanta, dar fenomenul nu. Undeva printr-un colt al Hunedoarei, sub soarele verii, in linistea noptii, tot va fi cineva cu o pensula in mana, cu niste versuri in gand, caci mereu vom avea in suflet 2 culori care ne ajuta sa trecem peste toate: albul si albastrul.

(cronica scrisa in colaborare cu cu sZ)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: