Doi ochi inlacrimati privesc Hunedoara de undeva de acolo sus. Un picur cade pe umarul tau. Vrei sa-l stergi, dar cand il atingi simti ca e cald. E viu, si parca vrea sa-ti spuna ceva. Vrea sa-ti sopteasca suferinta lui Misa de acolo de sus. Nu-l sterge, caci nu e un simplu picur de ploaie. In Hunedoara nu ploua, ci plange Klein dupa Corvinul. Daca va incepe si vantul sa adie, nu fugi in casa, caci e doar oftatul lui Misa. Se simte neputincios, deoarece de acolo de sus, el poate lupta numai prin noi, iar noi nu intelgem asta. El a luptat in teren pentru fiecare minge, iar acum e randul nostru sa luptam pentru fiecare lacrima de a sa, pentru a salva Corvinul!
Un comentariu
Prin anii 80 tot Ardealul venea să vadă mandria Hunedoarei, Corvinul.Acum toţi l-au uitat şi nu mai poate face nimeni nimic, decat dacă ar veni cineva cum a fost regretatul Mişa Klein care şi-a dat sufletul pe teren. Au mai fost ataţia care au plecat, au ajuns mari şi sus dar au uitat de unde au plecat. Sunt convins că dacă cineva ar lua iniţiativa şi ar face loby pentru Corvinul mulţi ar dona s-au şi-ar face abonament chiar fără să vină la meciuri dacă nu ar avea timp. Dar nimeni nu are interes. Mă doare sufletul cand văd că moare Corvinul şi nu facem nimic. Sunt convins că în inima oamenilor din Hunedoara Corvinul a rămas într-un loc anume, aşa cum mi-a rămas mie şi nu voi mai putea ţine cu vreo altă echipă cum am ţinut cu Corvinul