In vremurile in care presa promoveaza gogosile siliconate, goale pe dinafara, dar pline de nimic, iata ca mass – media nationala si-a adus aminte de Hunedoara. Ce pacat, insa, ca intr-un moment prost pentru noi, in care politicul si Mircea Lucescu sunt pusi in acelasi rand.
Majoritatea publicatiilor au preluat informatia, si multi editorialisti si-au exprimat opiniile, ori in jurnalele electronice, ori in publicatiile aparute pe tarabe. Citeste mai mult
Rasfoind cateva file din presa am ajuns la un articol mai vechi din Hunedoara Express, in care se vorbeste despre un proiect ce la vremea respectiva nu l-am asociat cu fotbalul, dar acum reprezinta sansa Corvinului de a renaste.
In aceeasi editie, pagina de sport era dominata de un titlu mare si sumbru: “Corvinul dispare”, facandu-se referire la declinul fotbalului hunedorean. Acum numele companiei respective (Eco Utility) este asteptat sa apara intr-un articol al carui titlu sa fie: “Corvinul revine”. Totul depinde si de capacitatea de negociere a celor desemnati de Consiliul Local. Citeste mai mult
Doi ochi inlacrimati privesc Hunedoara de undeva de acolo sus. Un picur cade pe umarul tau. Vrei sa-l stergi, dar cand il atingi simti ca e cald. E viu, si parca vrea sa-ti spuna ceva. Vrea sa-ti sopteasca suferinta lui Misa de acolo de sus. Nu-l sterge, caci nu e un simplu picur de ploaie. In Hunedoara nu ploua, ci plange Klein dupa Corvinul. Daca va incepe si vantul sa adie, nu fugi in casa, caci e doar oftatul lui Misa. Se simte neputincios, deoarece de acolo de sus, el poate lupta numai prin noi, iar noi nu intelgem asta. El a luptat in teren pentru fiecare minge, iar acum e randul nostru sa luptam pentru fiecare lacrima de a sa, pentru a salva Corvinul!
In realizarea acestei scurte monografii a tifoseriei hunedorene, am reusit sa ma intorc undeva pana in anul 1997. Nu ca pana atunci Corvinul ar fi lipsit de spiritul suporterilor, insa am cautat sa ajung de la fenomenul de masa la fenomenul de grup organizat. Citeste mai mult
Pielea mi se face de “gaina”, fiori imi strabat prin tot corpul, un nod mi se pune in gat, in timp ce ritmul pulsului imi accelereaza, facand un zgomot ce imi suna in urechi ca motorul batranei dacii ce se incalzeste vara. Poate cand citesti asta ti se pare ca sunt drogat, dar nu mi-am bagat nimic in vene. Am drogul acolo de cand m-am nascut, drogul romanesc. Si nu e aspirina, sau algocalminul asa cum mai citesti printr-un articol al vreunui gazetar neinspirat, ci e TRICOLORUL. Citeste mai mult
